O percepere prea simplista a fotografiei prin care se reduce participarea fotografului la o apasare a butonului declansator, incurajata astazi si de preluarea multor indatoriri de catre functiile automate ale aparatului foto, ne va conduce la un rezultat pe masura, superficial. In general exista o lege a compensatiei in care orice efort are corespondent in rezultat; abilitatile tehnice dobandite, modul de folosire al luminii, ordonarea elementelor vizuale cu ajutorul compozitiei, experienta in tratarea subiectului sau largirea orizontului cultural in general sunt elementele invizibile cu ajutorul carora putem sa intervenim in calitatea partii vizibile a fotografiei.

Fixeaza-ti un scop

Orice analiza anterioara momentului realizarii unei imagini ne va imbunatati calitatea abordarii prin crearea unui sens précis demersului nostru. Stiind de la inceput ce vrem ne va ajuta sa identificam un mod de realizare si pasii care trebuie urmati. Crearea unei fotografii  pentru care am cautat o referinta sau am gasit o solutie va fi cu siguranta mai buna, pentru ca inglobeaza un set mai larg de cunostinte. Cautand un sens si urmarind un rezultat putem crea fotografii in care contributia noastra poate creste progresiv pana la formarea unei proprii viziuni. Odata ajunsi la acest nivel avem de-a face cu originalitatea.

Invata sa folosesti aparatul creativ

Aproape orice aparat de fotografiat are acum la dispozitie multiple optiuni prin intermediul carora ii putem personaliza modul de functionare. Adaptarea functiilor la conditiile de lumina existente sau pentru impunerea anumitor efecte poate transforma acest instrument mecanic intr-un mijloc de creatie artistica. Cat de rapid trebuie sa fie timpul de expunere, ce profunzime de camp e bine sa avem, unde facem clarul sau ce va fi inclus in cadru sunt cateva intrebari ce pot defini modul de lucru cu aparatul foto. In locul folosirii lui la simpla copiere a subiectului, cu acelasi aparat, putem sa povestim ceva despre acel moment.

Implica-te activ in preluarea fotografiei

Pentru majoritatea artelor vizuale crearea unei lucrari este rezultatul unui indelung proces, planificat, esalonat in etape distincte, care implica un efort cumulat in timp. Procesul de creare al fotografiei este aparent efemer, se consuma prea repede, odata cu timpul de expunere al mediului fotografic, si de aceea, pentru a ingloba o calitate comparabila, trebuie compensat cu pregatirea pentru acel moment. Indiferent ca este vorba de pregatirea culturala, tehnica sau doar de nivelul de concentrare si efortul depus in timpul fotografierii pentru a gasi un unghi sau a surprinde o expresie, orice incercare  va fi rasplatita prin nivelul la care reusim sa ne plasam in oricare din aceste etape.

Exploreaza toate posibilitatile

Pornind de la faptul ca fotografia este o reprezentare a realitatii avem din start infinite optiuni legate de modul cum aceasta va aparea in imaginea noastra. Fotografia nu imita ci recreaza acea imagine la o alta scara, schimba raportul natural intre lucruri, redefineste spatiul si impune scenei alte hotare, astfel ca totul va avea noi intelesuri. Libertatea de a ne alege o scena, o tema sau un mod de ilustrare poate fi oricand multiplicata de optiunile tehnice si de solutiile oferite prin compozitie. Fotografia poate fi un mod de expresie a propriei imaginatii, o interpretare a realitati sau doar o simpla procedura tehnica adaptata unui scop ales.

Selecteaza pe baze obiective

De obicei suntem tentati sa apreciem fotografiile care contin lucruri ce ne plac si invers, sa acceptam mai greu pe cele care ilustreaza subiecte straine noua. De asemenea suntem legati mai mult de propriile creatii comparativ cu ale altora chiar daca acestea infatiseaza aproape aceleasi lucruri. Un mod de gandire obiectiv ar trebui sa ne indeparteze de acest subiectivism, placerea sau neplacerea facand loc analizei critice. Cunosterea calitatilor intrinseci ale fotografiei, experienta si cultura din domeniu poate face diferenta in momentul alegerii lucrarilor, fie ca e vorba de expresivitate, valori estetice, stanadarde tehnice sau stilul abordat.

Evalueaza lucrarile altor fotografi

Prin simpla vizionarea a imaginilor unor artisti consacrati putem sa ne formam, in timp, reflexe instinctive cu privire la modul de compunere, standarde tehnice sau forma de comunicare. Orientarea acestor cautari catre o arie cat mai larga atat in domeniul temelor cat si a formelor de expresie, insotite si de comentarii critice, justificative, ne poate oferi o colectie de valori, o baza creativa ce poate fi folosita ulterior pentru inbogatirea propriei viziuni artistice. In final, aceasta deprindere de a cauta si analiza atat forma cat si continutul unei imagini ne va conduce inevitabil la reluarea aceluiasi drum la realizarea propriilor lucrari.

Formeaza-ti o cultura vizuala

Crearea de imagini reusite nu poate fi despartita de o minima cunoastere a ceea ce s-a realizat in domeniul artelor vizuale, a solutiior tehnice sau mijloacelor artistice. Educatia provenita din consultarea experientei altor artisti are legatura nu numai cu descoperirea propriilor valori dar mai ales cu dezvoltarea capacitatii de receptie fata de alte teme. Patrunderea in acest univers cultural este primul pas catre intelegerea, aprecierea si preluarea unui set de calitatii definite prin standarde verificate. Frecventarea manifestarilor expozitionale, consultarea revistelor si a cartilor de specialitate, participarea la intalniri cu artisti recunoscuti sunt cateva din posibilitatile de a prelua o informatie certificata, obiectiva.

Identifica valorile

Orice demers de evaluare a unei imagini ar trebui sa aiba ca punct de pornire un set de standarde cu ajutorul carora se poate face o analiza obiectiva. Aceste standarde trebuie cautate, intelese si adaptate la tipul de fotografie: comerciala, stiintifica, proza sau arta etc, calitatile uneia nefiind neaparat transmisibile celeilalte. Pornind de la scop, context artistic, cunosterea autorului si terminand modul de realizare tehnic al fotografiei, oricare dintre ele, impreuna sau separat, poate oferi un plus de valoare pentru media generala.

Exerseaza practicile verificate

Preluarea anumitor metode tehnice sau artistice, in „doze" proprii, stau la baza intelegerii procesului creativ prin cresterea posibilitatilor de control in modul de exprimare. Atingerea nivelului de expresivitate  presupune pe de o parte stapanirea metodelor de transpunere a ideilor intr-o realitate concreta iar mai apoi modalitatea tehnica de inregistrare a acesteia, ilustrarea. Aceasta transformare de la abstract la concret a fost exersata si stilizata in timp intr-o multitudine de forme, cunoasterea lor fie si numai la nivelul tehnic ne poate oferi o larga baza procedurala si evident scurtarea drumului parcurs spre rezultat. Preluarea acestui limbaj nu trebuie insa facuta numai sub forma imitatiei, ci personalizat pentru articularea propriilor investigatii.

Depaseste stadiul formei

La inceput, pentru multa lume, fotografia a inseamnat o inregistrare clara si recognoscibila a subiectului. Sunt insa motive sa spunem, cateodata, ca fotografia e frumoasa, ne fascineaza, ne transmite o anumita stare sau un mesaj care transcede vizibilului. Initierea acestui dialog cu privitorul impune o abordare intuitiva in care modul de perceptie si formare a imaginii depaseste importanta obiectivitatii, a rigorii metodelor tehnice repetitive. Identificarea anumitor teme, a modului de ilustrare al acestora precum si a instrumentelor de expresie poate situa fotografia intr-o zona artistica in care partea tehnica ramane doar un mijloc dedicat atingerii scopului final.

Petrisor Iordan

Pentru a profita cu adevarat de un workshop trebuie sa ne pregatim, cu atat mai mult cand avem de-a face cu o diferenta valorica mare intre noi si trainer iar subiectul anuntat nu ne este bine cunoscut; trebuie sa ne pregatim sa intelegem, atat tehnic cat si conceptual, sa putem fi capabili sa sesizam nuantele si problemele esentiale. Ascultarea unui discurs si prezenta ca martor la un experiment nu ne invata prea multe ci doar ne face sa petrecem timpul intr-o ambianta placuta. Pentru cine vrea sa invete, scopul e participarea activa, intelegerea diferentei intre cum facem noi si cum face el, capacitatea de a recunoaste micile detalii din abordare si a distinge prin intermediul lor acel fel special in care se obtine rezultatul. Pe la toate prezentarile exista proceduri care implinesc spectacolul si detalii foarte importante care trec neobservate.

Privind din aceasta perspectiva, este evident ca trebuie sa avem grija ca workshopul sa corespunda pe cat posibil nu numai sferei noastre de interes, ci mai ales nivelului de cunostinte avut in acel moment; unul prea elementar nu ne va folosi, altul prea avansat ne va face sa pierdem unele informatii, fiind concentrati pe partile importante; poate unul care se situeza undeva deasupra nivelului nostru ne va stimula indeajuns ca sa putem aplica in mod direct cele invatate.
Uneori poate, scopul nostru nici macar n-ar trebui sa fie acela de a veni acasa cu fotografii frumoase ci de a intelege si invata cum se fac acestea. Ganditi-va la situatia in care cineva va creeaza intreaga conjunctura pentru a obtine o fotografie, va fi acea fotografie a voastra sau a lui ? Vreti sa mergeti acasa cu astfel de fotografii in aparat sau sa stiti cum se face acel tip de fotografie, chiar daca nu perfect inca ? Poate ar fi bine sa incercam si noi sa obtinem acelasi lucru inainte, o sa ne dam astfel seama ce nu stim, ce nu merge, si asa ne lamurim de ce mergem la workshop si ce anume trebuie sa invatam. Apoi, acolo, asistati fiind, ne vom concentra pe micile trepte pe care nu le putem trece singuri. E bine sa avem cu noi lista cu neclaritatile care ne-au impiedicat sa realizam singuri acele fotografii; cu cat invatam mai mult inainte cu atat intelegem mai mult la lectie. Ganditi-va la diferenta intre a intelege, a face si a reusi. Probabil ca etapa dedicata workshop-ului trebuie sa fie cea de a reusi, daca ne ocupam inainte de intelegere si exercitii.

Un workshop implica o acumulare intensiva de informatie intr-un timp scurt, un maraton al demonstratiilor si explicatiilor, pentru care, de obicei, nu avem timpul necesar a le absorbi si sedimenta. Intr-un final o sa ne aducem aminte ce ne-a impresionat mai tare sau ce asteptam mai mult sa aflam, iar multe alte informatii pe care atunci nu le consideram importante, o sa le pierdem. Cel mai bine ar fi sa notam ce e nou, ce nu stiam, ce e interesant, cat mai mult, indiferent de nivel si importanta, cu siguranta va veni timpul cand o sa avem nevoie de acele lucruri. E bine sa fim realisti, sa invatam cate putin dar bine.

Petrisor Iordan

Lumina este materialul de lucru al fotografului. Prin lumina se pun in evidenta materia, culoarea si forma, care se inregistreaza apoi cu ajutorul aparatului pentru a se produce imaginea fotografica. Lumina influenteaza atat procesul de inregistrare al fotografiei cat si subiectul. Se poate spune deci ca in fotografie orice poate fi schimbat prin modul de iluminare. Fiecare situatie de iluminare, indiferent ca trebuie aleasa cu grija la fotografia realizata in aer liber, sau se poate controla prin modelarea caracteristicilor luminii artificiale in interior, poate fi considerata ca un alt fel de a vedea lucrurile si are un efect hotarator in calitatea fotografiei.

Lumina este deci unul din cele mai importante mijloce de expresie ale fotografiei nu numai datorita dependentei create de modul de formare al imaginii dar mai ales datorita posibilitatilor variate prin care  intervine asupra formei si continutului acesteia. Anumite caracteristici au o influenta vizibila mai mare datorita efectului mai puternic, iar altele intervin mai discret nuantand limbajul la un nivel mai elevat: intensitatea impune gradul de iluminare, directia creaza umbrele, calitatea influenteaza modul de tranzitie intre lumina si umbra, temperatura de culoare modifica registrul cromatic, dimensiunea sursei afecteaza aria de luminare s.a

Modul de iluminare trebuie sa fie adaptat atat trasaturilor fizice ale elementelor fotografiate cat si intentiei noastre de comunicare. Altfel spus, prin lumina se pot sublinia aspectele vizibile ale elementelor fotografiate, asa incat descrierea facuta sa sugereze infatisarea reala, cat si aspectele „invizibile", acele particularitati prin intermediul carora privitorul poate intelege continutul imaginii si poate recompune povestea in acelasi sens cu cel al autorului. 

    © Ralph Gibson                                                 © Peter Tonningsen

Prima provocare a unui fotograf este modul de proiectie a spatiului tridimensional din realitate in planul bidimensional al senzorului. Intelegerea relatiei dintre elemente si a locului acestora in spatiu este in mod normal determinata de experienta si cunostintele noastre despre mediu. In fotografie adancimea spatiului devine o problema de iluminare: o scena uniform luminata va fi proiectata de obiectiv in planul senzorului prin puncte care au acelasi grad de stralucire, formand astfel o imagine care nu sugereza eventualele diferente de adancime. Daca pe acea suprafata nu avem nici diferente de culoare, punctele uniform luminate din acel cadru vor fi inregistrate sub forma unei suprafete gri. Pe masura ce apar diferente de iluminare incep sa se contureze elementele in fata fundalului. Daca diferentele de iluminare sunt prezente si in suprafetele elementelor, atunci incepe sa se distinga si forma acestora. Adancimea poate fi mai departe sugerata prin diferenta de iluminare intre primul plan si fundal, prin liniile umbrelor lungi, senzatia de intindere sugerata de pozitionarea elementelor mai luminate in fundal, lungimea focala, compozitie etc.

           © Chip Forellii                                                                                                © Robert Mapplethorpe

Distributia luminii si a umbrelor genereaza, in afara adancimii spatiului, si relieful din suprafete. Atat volumul elementelor cat si texturile suprafetelor, definite in realitate de marimi vizibile, pot sa dispara foarte usor intr-o fotografie in care lumina nu sugereaza acele dimensiuni. Adaptarea directiei, calitatii si dimensiunii sursei de lumina pot fi determinante in crearea impresiei de forma, volum si redarea texturilor. Simpla diferenta de expunere intre doua suprafete vecine, plate, poate sa sugereze orientarea diferita a acestora, dupa cum descresterea tonurilor intre alb si negru poate sa redea suprafetele curbe. Lumina razanta lasa umbre si evidentiaza texturile iar cea difuza „umple" toate spatiile si niveland diferentele de iluminare. O sursa difuza, mai mare, imbraca subiectul progresiv si in zonele laterale pe cand o sursa directa, mai mica, lumineaza numai partea expusa.

                         © Irving Penn                                                                              © Horst

Gradul de diferentiere intre elemente poate fi hotarat prin intensitatea contrastului creat de lumina. Trecerea dinspre partile deschise catre cele mai inchise poate fi mai abrupta, contrastanta, sau graduala, prin intermediul tonurilor. Intre lumina directa care creaza diferente puternice, delimitand concret zonele luminate de cele umbrite, si lumina difuza, sub influenta careia suprafetele inchise se pierd treptat catre cele mai deschise, exista o mare varietate de situatii. Adaptarea valorii contrastului este o decizie legata de modul in care dorim sa ilustram subiectul: lumina directa este de obicei mai „dura" si mai „taioasa" pe cand cea difuza este mai „moale" evidentiind o multitudine de tonuri. Fotografierea unui peisaj urban, modern, intr-o lumina directa, unde umbrele intunecate alterneaza cu suprafetele puternic luminate, creeaza o compozitie puternic structurata, care ne poate creea impresia unui sistem riguros, rational; fotografierea aceluiasi subiect intr-o lumina difuza, laterala, si de o culoare mai calda, poate pune in evidenta volumele cladirilor si detaliile fatadelor creand o atmosfera favorabila descrierii si aprecierii stilului arhitectonic.

      © Mark Surloff                                                                                               © Ansel Adams

In afara rolului sculptural, modelator, lumina poate fi folosita si in regia compozitiei. Modul de folosire al acesteia influenteaza si completeaza limbajul vizual determinand in mod decisiv aspectul imaginii. Lumina atrage sau distrage atentia, repartizeaza masele, impune sau estompeaza perspectiva, determina intensitatea culorii sau poate sugera miscarea s.a Indiferent de genul de fotografie abordat, efectul acesteia poate fi exploatat urmand experiente calificate in timp ca instrumente formalizate: cresterea contrastului conduce la crearea un joc grafic desfasurat in planul bidimensional, atenuarea detaliilor din suprafetele fotografiate plaseaza subiectul intr-un univers mai abstract, folosirea razelor si a partilor luminate pot impune liniile de structura ale compozitiei etc. Toate aceste diferente si efecte provenite din distributia luminii se transpun pana la urma in modul cum „explicam" privitorului unde sa priveasca, ce sa vada si cum sa perceapa.

     © Brett Weston                                                                                                       © Blaine Elis

Daca in ce priveste folosirea luminii ca instrument pentru descrierea fizica si inregistrarea scenei fotografiate sunt sintetizate solutii materializate in tipurile de iluminare, reguli de compozitie sau proceduri de folosire a mijloacelor tehnice, pentru modul cum putem transmite un mesaj aproape totul e legat de intuitie. Combinatiile intre folosirea experientei si intuitia artistica pot conduce la formarea stilului prin care putem destainui ideea care guverneaza imaginea. O fotografie corect realizata tehnic nu inseamna nimic fara asumarea unei intentii de comunicare. Lumina sau lipsa ei, insusirile si modul de folosire al acestora pot prezenta subiectul in diverse ipostaze, il pot caracteriza sau chiar interpreta. Aceaste posibilitati de interventie ne ajuta la o redefinire a aspectelor fundamentale ale realitatii. Lumina ne influenteaza emotional prin producerea de senzatii, ne stimuleaza imaginatia, ne comunica metaforic si este incarcata simbolistic. Orice fotografie poate deveni un univers concret care nu mai seamana cu cel fotografiat. Efectul produs de lumina poate trece astfel mai departe de impunerea formei imaginii catre unul estetic al limbajului artistic. Diferenta intre lumina si intuneric este exemplul cel mai simplu de unde pot incepe nuantarile figurative. Orice combinatie intre acestea, in proportie, intensitate si calitate conduce la formarea unui alt inteles. Folosirea unei ambiante viu luminate in care distributia energiei degaja o atmosfera luxurianta se poate opune simplitatii si misterului dintr-un cadru obscur, hotararea luminii directe care produce forme geometrice delimitate linear delicatetii luminii difuze orientata catre dezvaluirea formei si caracterului subiectului, atmosfera „calda" degajata de lumina galbena senzatiei mai „reci"produse de cea albastra s.a.

     © Elliott Erwitt                                                                                                  © Ernst Haas

Indiferent ca e vorba de o redare „adlitteram" a realitatii fotografiate, de infatisarea naturii profunde a subiectului sau de o exprimare lirica ce cauta sa ne declanseaza sensibilitati psihologice, totul depinde de lumina.

Motto:
"In fond - sau la limita - pentru a vedea bine o fotografie,
e mai bine sa ridici privirea sau sa inchizi ochii. (...)
Fotografia ma emotioneaza daca o extrag din bla-bla-ul
sau obisnuit:"Tehnica","Realitatea", "Reportaj", "Arta" etc.:
sa nu spui nimic, sa inchizi ochii, sa lasi detaliul sa se
ridice singur in constiinta afectiva".

Roland, Barthes - Camera luminoasa,
insemnari despre fotografie.
Editura Ideea Design & Print,
Cluj-Napoca, 2009, p.51

Este greu sa scrii un articol despre fotografie atunci cand esti constient ca-ti vei ridica in cap colegii. Acest material nu-si propune sa faca ordine in fotografia romaneasca, nu are cum, dar ridica anumite semne de intrebare ce nu ne dau pace. De ce fotografia romaneasca este atat de siropoasa, atat de dulceaga in ceea ce-si propune. Nu ne punem intrebarea de ce nu avem o scoala de fotografie romaneasca in sensul recunoasterii internationale. Sunt destule exceptii notabile in Romania dar impresia generala cred ca asta este.

Un argument logic in aparitia "naivitatilor" ar fi legat de "asta am vazut, asta dau mai departe". Daca in expozitiile de fotografie romaneasca se vand "dulcegarii roz" ce altceva ar putea fi interesant pentru fotograful incepator sau al celui in goana dupa un C.V. impresionant? In goana dupa feedback multi confrati cauta sa imite. De multe ori prost. In acest sens, ceea ce lipseste este insasi ideea enuntului fotografic autentic, alti i-ar spune concept fotografic.

Acest material este dedicat unui sindrom de fotografie. Eu l-am denumit "fotografie naiva". Alt termen n-am gasit. Si pentru ca are niste analogii interesante cu pictura naiva, termenul pe care l-am propus, cauta sa descifreze niste mecanisme de autosuficienta fotografica care nu poate premedita formarea a ceea ce este normal sa se intample. O scoala de fotografie romaneasca cu niste trasaturi distincte, in care cercetarea plastica de fotografie sa fie fecunda si care sa fie o fila din fotografia artistica contemporana. Nu fac referire la arta contemporana.

Trecerea brusca de la analog la digital a bulversat arta fotografica.
Miscarea de fotografie a explodat la inceputul anilor '80. Majoritatea oamenilor au cumparat un aparat de fotografiat pentru a (se) documenta. Nu conteaza ce. Sfarsitul de secol a adus cu sine o inventie teribila care a pauperizat, asa pare, insasi natura fotografiei. Cel putin asa cum o cunosteam. Este vorba de aparatul de fotografiat digital. Cu bune si rele, noul aparat si tehnologia digitala au adus cu sine niste facilitati tehnice cu totul deosebite. Facilitati nicicand visate de fotografi. Trecerea de la analog la digital a fost atat de brusca incat practic fotografia clasica (pe film argentic) a trecut aproape imediat de la timpul prezent la timpul trecut. Noii fotografi, sub presiunea accelerata a noilor tehnologii, si-au creat si au reusit sa impuna partial un gen de fotografie (poate prea tanara?) care cred ca apartine subculturii. Astfel s-au creat premizele pentru dezvoltarea unor opinii si manifestari diferite. Avem astazi "cultura lor" si "cultura noastra". Avem fotografia ca imagine simbol si imaginea ca dovada a unei oarecare actiuni. Practic, fotografia, imaginea fotografica in genere, a devenit si este un instrument social, un instrument de socializare (nimic rau in asta). In noile conditii se pare ca nu calitatea imaginii, nu enuntul conteaza, ci prezenta ei pe diferite site-uri de socializare. Nici asta nu este rau, numai ca in goana dupa cantitate s-a uitat cat de greu este sa produci calitate (ma refer la calitatea discursului fotografic), mai ales atunci cand zilnic se produc milioane de imagini digitale.

Demonetizarea fotografiei
Incet, incet, arta fotografica s-a demonetizat. Paradoxul este ca desi se produc mai multe imagini - aproape toata lumea fotografiaza -, calitatea artistica a scazut. Sa nu uitam ca noile imagini digitale sunt vizionate aproape exclusiv pe monitorul calculatorului sau pe ecranul de televizor. Din start, conditionarea tehnica a proiectiei imaginii pe monitor scade enorm calitatea imaginii (la 72 dpi). Noi nu vedem practic imaginea fotografica la o calitate optima, ci vedem un surogat de imagine care este limitat la 256 de nuante pe fiecare dintre culori, limitata la un contrast si o luminozitate presetate! Astfel, inevitabil, nu frumusetea detaliilor, a texturilor, a tentelor de culoare sau a tonurilor de gri conteaza ci forma sau formele explicite. Fara atmosfera, fara vraja redarii luminii si a umbrei, practic numai avem "arta fotografica" ci altceva, apropiat fotografiei. Un fel de copie a copiei.

Tot inevitabil este faptul ca fotografia tinde sa devina strict figurativa. Sa contina un soi de narativitate primitiva, dulceaga, insuficient cristalizata. Face apel la instinctele primare. Mirarea fotografica a celui care fotografiaza este limitata de setarile aparatului, este limitata de niste coordonate practice. Totul in dauna experimentului, in dauna resurselor plastice cu totul deosebite ale fotografiei.

Ne mira faptul ca arta fotografica, ceea care este recunoscuta ca arta, este diferita fata celelalte arte?. Avem artisti plastici si avem "artisti" fotografi. Artistii fotografi nu sunt artisti plastici? Ba da. Numai ca pauperizarea fotografiei, lipsa de consistenta a enunturilor de fotografie (a subiectelor si a modului complex de rezolvare) coroborat cu lipsa de instructie profesionala, a generat o inflatie teribila de asa zisi artisti fotografi. O generatie care nu a avut timp si nici dorinta sa preia si sa inteleaga valorile plastice de azi. Astfel, din nou, s-au creat premizele aparitiei unui limbaj vizual lipsit de sensurile depline ale modernitatii (ce sa mai vorbim de postmodernitate?). Este un limbaj strain culturii clasice. Ne mira faptul ca limbajul gregar al noii fotografii nu se apropie de arta fotografica a anilor '20 ai secolului XX? Interesant este faptul ca mirajul artei fotografice ne atrage, dar exprimarea plastica nu. Ne mira faptul ca imaginile de azi, cele mai multe, nu au un timp al lor! Sunt atemporale. Unde este ceea ce Daumier spunea odata: Trebuie sa apartii timpului tau? Un alt aspect important care este pe cale sa se piarda este nestiinta fata de mijloacele de expresie fotografice.

In continuare propunem o selectie de materiale dedicate picturii naive si kitsch-ului. Acestea sunt preluari a ceea ce am considerat util demersului nostru. Pentru a nu denatura, nici macar partial, textele prin parafrazare am preferat sa reproduc fidel pasaje din respectivele materiale.

Definitie pentru pictura naiva
Creatie apreciata de unghiuri diferite, fie ca expresie involuntara a inocentei, pentru ca este proprie copiilor si neprofesionistilor autentici in procesul creatiei lor, fie ca expresie deliberata, de traire empatica sincera, pura, a sentimentului comuniunii originale cu natura sau cu supranaturalul.
Sursa: http://www.artspace.ro/ro/dictionar-arta/pictura+naiva.html

Lipsa de informare
Despre lipsa de informare a unui artist naiv, cred ca sunt interesante afirmatiile urmatoare (de la vernisajul Salonului de Arta Naiva, Pitesti, 27 octombrie 2007): "Pictura naiva este un curent asa cum e cubismul, futurismul, abstractul si altele. Spunem pictura naiva pentru ca modul de interpretare nu respecta nici o regula. Imaginatia autorului nu are limite, de la utopie pana la realitatea ce ne inconjoara sau o traim, putem alege si interpreta cum dorim o anumita tema. Nici in alegerea culorilor nu este o regula. Imaginea taranului roman, preocuparile lui, visele si frumusetile din jur, sunt subiecte des intalnite in pictura naiva".
Sursa: http://www.luceafarul.net/comentarii.html

Ce este arta naiva?
Arta naiva - sub aceasta denumire se descrie fenomenul aparut la sfarsitul secolului al XIX-lea si care a continuat in secolul al XX-lea a unor creatii apartinand unor individualitati care nu au frecventat scoli de arta, ci au ajuns sa-si constituie, pe cont propriu, atat viziunea, cat si mijloacele de exprimare plastica. Acesti artisti mai sunt incadrati in diverse categorii, ca: "pictori populari", "primitivi moderni", "arta instinctuala". Printre precursori poate fi amintit artistul american Edward Hicks (1780 - 1849).
(...)
Aparuta pe fondul civilizatiei tehnologice, al exceselor uniformizatoare din productia industriala, arta naiva reprezinta in toate momentele sale o forma de afirmatie a individualitatii. Artistul naiv are starea ideala de receptacol si de restituire a realului, lipsindu-i pentru aceasta instrumentele unei instructii plastice.
(...)
E o stare de ingenuitate, o abandonare a oricarui esafodaj artistic, istoric constituit, si captarea "adevarului prim". Fabulosul acestei arte nu se suprapune celui din viziunea infantila, unde zonele nedescoperite instaureaza forme fantastice, in perimetrul artei naive se comunica o realitate care a trecut prin sensibilitatea artistului, pastrandu-si farmecul si prospetimea. Arta naiva este, in acelasi timp, libera de tutela standardurilor folclorice, este departe de ceea ce numim "arta amatoare", in care functioneaza complexul profesionalitatii si care are ambitii de elaborare. Artistul naiv se comunica pe sine fara prejudecati de limbaj, se dezvaluie instantaneu, intr-o imagine totala.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Art%C4%83_naiv%C4%83

Ce este kitsch-ul?
Kitschul este ceea ce inspira multimea; este cliseul care uneste multimea impotriva individului autonom. Andrew Shanks

Trecerea de la fotografie naiva la kitsch uneori se face insesizabil.
Criticul Marin Marian-Balasa este de parere ca kitsch-ul este cea mai larga categorie sau gen artistic, reprezentand arta simplificata ieftin si adesea produsa in serie, care apeleaza la stridenta, artificiu, zgomot si pompa pentru a retine atentia, pentru a zgaltai simtul, pentru a satisface fara probleme si consecinte, pentru a fi fara prea multa bataie de cap sau filozofie. Ce este kitsch-ul? Este opus fata de operele de arta (care chiar cer interpretare), kitsch-ul nu este interpretabil; kitsch-ul propaga si repeta stereotipuri si clisee si ii lipseste originalitatea; kitsch-ul este deseori usor reproductibil (articole de masa).
In concluzie: kitsch-ul este inamicul imaginatiei (Howard Barker); kitsch-ul este arta fara sistem imunitar (David Bergman).
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Kitsch

Kitsch-ul, prietenul artei
Kitschul este transferarea stupiditatii ideilor acceptate in limbajul frumusetii si simtirii. George Rochberg in Estetica supravietuirii

Cutumele educatiei culturale ne invata ca opusul bunului gust este kitsch-ul, ca snobismul este dusmanul relatiei autentice cu un context artistic sau social, ca surogatele sunt nocive. In parte, aceste considerente sunt valabile, dar nu trebuie nici receptate in registru tragic, nici fetisizate.
(...)
Impostura a fost ridiculizata de Moliere in "Burghezul gentilom", dar, privit cu intelegere, fenomenul exprima aspiratia unei clase sociale la un sistem de valori la care nu are acces. Iar acest lucru e pozitiv. Forma fara fond nu este, asadar, atat de blamabila, iar diferenta dintre ce sunt si ce vor sa para oamenii nu e atat de mare. Ridicolul este insa inevitabil intr-o aspiratie care-ti depaseste resursele si cunostintele. E ca atunci cand vrei sa inveti patinajul: incepi prin a te face de ras.
Kitsch-ul e definit ca un produs cu caracter de pseudoarta, caracterizat prin platitudine, imitatie superficiala, lipsa de originalitate etc. El denota insa, orice s-ar spune, o relatie cu arta, ceea ce este mult mai bine decat lipsa acestei relatii.
(...)
Cat de blamabil este kitsch-ul? Este cu adevarat incompatibil cu arta autentica si cu educatia artistica? Orice snob sfarseste prin a fi un pasionat. Sau, mai exact, majoritatea snobilor sfarsesc prin a-si iubi subiectul. E o miscare naturala. Dar se mai intampla ceva. Independent de vointa omului, are loc un transfer de interes: de la obiect catre individ si de la individ catre obiect. Uneori, interesul dureaza putin. Oamenii se plictisesc. Dar, de regula, prezenta unor obiecte marcate artistic dezvolta la indivizi rezerve de sensibilitate pe care nu si le cunosteau.
Sursa: http://www.sfin.ro/articol_9227/kitsch-ul_si_snobismul_prietenii_artei.html

In concluzie afirm ca fotografia naiva moare odata cu autorul ei. Nu are un trecut si nici nu-si propune un viitor. Cum anume ar putea sa propuna valente plastice universale cand pleaca de nicaieri si se indreapta spre nicaieri? Si cand spun "nicaieri" ma gandesc la intentia autorului. Acesta trebuie sa fi constient ca istoria fotografiei, parte a istoriei artelor, trebuie sa fie patrunse de o minte iscoditoare. Ma refer la descifrarea legaturilor subtile ce le leaga. Abordarea plastica sau calea de urmat a unui artist fotograf trebuie sa fie apropiate de necesitatea de a lega, de a innoda, de a continua, de a dezvolta o initiativa plastica recunoscuta international, fara imitatii, si unde din plin sa-si exercite aportul talentului si originalitatii sale.

La ilustratie, pentru a nu jigni pe nimeni, am folosit propriile imagini. Acestea sunt destinate unor exemplificari partiale a ceea ce am denumit "fotografie naiva". Nici eu nu am scapat de genul acesta de reprezentare. Propunerea mea este sa ne aplecam cu totii la imaginile realizate si sa avem puterea de a discerne.
Imaginile prezentate nu sunt modele. Ele mi-au permis sa exemplific ceea ce mi-am propus, fara rautate si fara prea mult didacticism.

 1

Peisajul din imaginea 1 este un "peisaj botanic". Este un peisaj montan de factura naturalista si as putea nota, usor bucolic, prin dragalasenia cu care incearca sa descrie frumusetea "vietii de la tara", pierduta sau aproape pierduta. Naivitatea cu care incearca sa sustina documentar (imagine de factura documentara) un anume orizont pierdut al unui rai pe pamant este o mica minciuna fotografica. Imaginea a fost realizata in zona rezervatiei naturale de la Scarita-Belioara (Comuna Posaga / judetul Alba). Am notat - minciuna - pentru ca cele doua colibe pastoresti sunt singurele din zona, la o asemanatoare altitudine. Specific locului este traiul asezat in vatra satului, undeva in firul vaii. Vitele si oile in timpul verii sunt plecate pe munte.
Ceea ce ne-a interesat in compozitia fotografica este jocul dintre prim-plan si ultimul plan, cel mai fotogenic cu putinta.
Pentru fotografia de factura pictorialista din Romania, atat cat am observat pana acum, este util sa amintim ca exceptiile sunt cele care atrag privirea. Dar, in cazul in care se doreste documentarea fotografica si nu licenta poetica a imaginii, o asemenea imagine poate dauna prin lipsa de consistenta. Este o naivitate sa crezi ca asa se traieste la munte. Cine nu cunoaste realitatile din Romania asta va crede sau cine stie ce altceva. Eu cred ca o posibila boala a fotografilor peisagisti din Romania este bucolicul de factura naiva.

   2

Peisajul din imaginea 2 este un exemplu de "peisaj de toamna". O imagine pentru sine, oarecum, autosuficienta. Adica, nu spune nimic. O imagine fara o anume problematica plastica, fara o anume rezolvare plastica incitanta. O imagine fara varsta. Chiar daca compozitia este relativ bine inchegata (s-a apelat la cateva siretlicuri, de exemplu, norii de mare altitudine confera imaginii o spatialitate plastica considerabila), impresia generala este de deja vu. Ceea ce simplifica intrucatva imaginea sunt culorile, nuantele de maroniu, bej stins si albastru gri / albastru azuriu, dar insuficiente pentru ca imaginea fotografica sa aiba o valoare plastica deosebita.
Jumatatile de masura, precum aceasta imagine, in ciuda unor compozitii frumos articulate, par a domina genul de fotografii de peisaj din Romania.
Imaginea a fost realizata la cca. 20 de kilometrii de Oradea, in preajma comunei Dragesti.

3

 

Imaginea 3 este tipica pentru geometrismul cautat al liniilor curbilinii lasate de urmele unui tractor (de unde impresia de drum de tara). Siretlicul este casa din ultimul plan asezata pe linia de orizont. Manipularea sau naivitatea imaginii este utilizarea excesiva a efectului de grandangular (obiectiv de 35 mm) prin care s-a deformat perspectiva obisnuita. Ceea ce se afla in prim plan devine prea apropiat fata de indepartarea accentuata a ultimului plan. Din nou se face apel la denaturare.

Imaginea a fost realizata in satul Saniob / judetul Bihor. Ceea ce se afla in departare este o pivnita viticola. O pivnita ca oricare alta din zona.  

 

4

 

Imaginea 4 de feerie de iarna nu poate sa nu placa. Este pitoreasca, dar nimic mai mult. Efectul de bazeaza pe difuzia luminii solare atunci cand intalneste un obstacol relativ punctiform. Trunchiul de molid nu este punctiform dar a putut genera un asemenea efect la o lumina laterala puternica.

Spatiul imaginii este incarcat cu trei molizi si o stana. Nimic cautat in asta. Naivitatile acestei imagini tin de spectacol. Un fel de anecdota a luminii.
Imaginea este realizata in apropierea Cabanei Vladeasa din muntii Bihor-Vladeasa.

  5

Imaginea 5 este o grosolana reprezentare a cladirii Teatrului de Stat din Oradea. Efectul de grandangular a deformat urat frumusetea unei cladiri ridicate la inceputul secolului al XX-lea. Pare a fi o haina trasa urat de umeri. Fotografia nu a scos la iveala proportiile frumoase ci deformarea excesiva. Este drept ca in artele plastice se poate apela la excese plastice care sa scoata si mai bine in evidenta anumite caractere plastice, dar sa aplici acel principiu in fotografia de arhitectura, in general la o fotografie documentara, este o greseala.

O alta boala a fotografilor, al celor incepatori, este utilizarea excesiva a obiectivului fotografic grandangular. Ceea ce limiteaza si deformeaza excesiv pana si latura documentara a unei imagini. Majoritatea fotografilor au trecut prin boala grandangularului, al pozelor care deformeaza excesiv perspectiva, de parca imaginile devin mai artistice daca sunt manipulate cu grandangularul. Numai cei atinsi de naivitate cred ca astfel se pot realiza "imagini artistice". Frumusetea formelor, compozitia plastica echilibrata sunt cele care trebuie sa domine si nu deformarea propusa de optica foto. Nu instrumentul este important ci ceea ce rezulta din utilizarea sa.

6

Imaginea 6 usor de factura suprareala este o imagine domestica a unui parc din Oradea. Gaselnita acestei imagini este ceata care a unit formele. Interesante sunt luminile stalpilor care ilumineaza parcul, un fel de "felinare rosii". Jocul compozitional este asigurat de convergenta aparenta spre primul plan al surselor de lumina punctiforme. Naivitatea unei asemenea imagini consta nu in jocul cromatic pe care il propune ci prin mijloacele plastice relativ sarace. Plasticitatea si enuntul unei imagini cu valoare plastica consta in problematica abordata, in rezolvarea care este propusa. Este cu totul altceva decat pseudo-fotoreportajul. A boteza o imagine domestica cu dominanta de culoare cu un titlu pompos este o greseala daca nu o naivitate. Diferenta dintre sublim si ridicol este uneori ridicol de mica.

 

 

7

 

Imaginea 7 este fotografia unui bazin cu apa termala si nuferi de lac din Statiunea Baile Felix. Culorile complementare, albastrul si oranjul, mai intotdeauna interesante atat prin contrastul cromatic al culorilor respective cat si prin contrastul de cald-rece, a salvat partial imaginea fotografica de la desuet. Uneori mijloacele salveaza aparentele. Dar este o naivitate sa credem ca am realizat o imagine valoroasa. Important de retinut este ceea ce ne propunem si realizam si nu neaparat imaginea in sine. Gaselnita acestei imagini este atat de factura cromatica cat si de factura optica (grandangular), care a supralicitat dimensiunile spatiului din compozitia fotografica. O alta mini-gaselnita este reflexia vegetatiei de pe mal pe oglinda apei. Un fel de imagine peste imagine.

"Boala" reflexiilor si a culorilor stranii tin tot de naivitati fotografice in ceea ce priveste mijloacele de expresie fotografice.

 

 

8

 

Imaginea 8 este un instantaneu pe o strada din Oradea. Daca nu as fi notat locul unde se afla, adica contextul locului, imaginea ar fi trecut cu totul neobservata. Dar si asa prea multe nu are ce sa spuna in ciuda unei compozitii dinamice cu subiect in miscare (neclaritate de miscare). Ceea ce este criptat in imagine se afla pe perete. Este vorba de simbolul - Steaua lui David - simbolul poporului evreu. Daca s-a descifrat acel semn simbol imaginea tinde sa contina o narativitate plastica oarecare. Adica: Steaua lui David - batran evreu sau nu - Oradea (Comunitatea evreilor din Oradea). Gaselnita plastica este griul peretelui scorojit, un fel de descuamare multistratificata a tencuielii dar si cromatica albastruie a pilierului de perete din dreapta ce sustine zidul, o posibila asociere cromatica cu bluza albastra a batranului. Naivitatea unei asemenea imagini consta in factura sa voit ilustrativa, prea criptata pentru a fi inteleasa.

Nu este autonoma dar nici nu serveste la ilustrare. Este doar un exercitiu de fotografie.

9

Imaginea 9 - copiii strazii. Tema imaginii este atat de des intalnita in Romania incat nu cred ca mai pot atrage atentia autohtonilor. Eu nu vad sau nu vreau sa vad fotogenia copiilor strazii sau al celor fara de casa, nu vreau sa observ prin diferenta fotogenia boschetarilor. Daca nu ma preocupa fotografic aceasta problema sociala asta nu inseamna ca nu putem fi interesati cine sunt ei sau cum au ajuns in starea in care se afla. Referirea se face si pentru tigani. Contrastul tamp pe care l-am observat la unele fotografii asemanatoare este ciudatenia unor chipuri ce zambesc, cu siguranta nu a sanatate. Naivitatea sau descoperirea unor chipuri de boschetari, uneori rromi in zdrente, nu tine de pitoresc ci de exoticul aparitiei unor asemenea personaje. Boala fotoreporterilor zelosi a fost si este fotoreportajul cu rromi. Nu conteaza unde si cum, ci exotici sa fie. Este ca si cum am cauta "bantustane" (la gropile de gunoi ale oraselor).
Imaginea a fost realizata pe strazile Timisoarei.

10

Imaginea 10, a porumbelului hranit de om, este atat de cunoscuta ca instantaneu urban incat a devenit desuet sa mai fotografiezi porumbei. Sau cel putin asa cred. Siretlicul acestei imagini este cum se hranea porumbelul respectiv. Apuca cu ciocul bobul de grau, il arunca cu ciocul in sus, dupa care il inghitea. Imaginea nu este foarte explicita. Se poate vedea in imagine bobul de grau dar fara un comentariu avizat cu greu se poate deslusi ceea ce se petrece si cum se petrece.

 

11

Imaginea 11 poate fi o fotografie pentru un afis dedicat kitsch-ului vestimentar sau ce se poarta iarna in Oradea. Kitsch-ul unei asemenea incaltari, impreuna cu pantalonasi cu volanase, tot de culoare roza, denota un prost gust monumental. Nimic rau in asta. Fiecare cu gustul sau, de gustibus not disputandum. Naivitatea unei asemenea imaginii consta in credinta ca asemenea gafe nu sunt des intalnite. Experienta de zi cu zi ne demonstreaza ca, de cand au aparut magazinele cu produse chinezesti, romanii au cam uitat sa se imbrace cu bun gust. Exceptie de la aceasta posibila regula ar fi un om imbracat frumos, elegant si distins.

12

Imaginea 12 este realizata intr-o statie de benzinarie din Oradea. Ceea ce m-a frapat a fost locul unde se asezase cainele. Undeva intre rosu, alb si gri. Mai apoi am observat privirea cainelui, clar enervat de apropierea mea. Privirea ochilor sai, ce ma fixau, mi-a atras atentia. Totusi, imaginea ramane un joc cromatic, un joc intre negrul blanii catelului si amintitele culori. Naivitatea unui asemenea imagini rezulta din anecdotica pe care o propune si nu neaparat de jocul compozitional al formelor si culorilor.

 

13

Imaginea 13 este un exemplu de cautare a unor exceptii cromatice. Perceptia vizuala in aceasta imagine ori este deranjata de culoarea verde, de stridenta verdelui de Paris, ori din contra, este acceptata ca o fapta buna - iata cineva care renoveaza o fatada de cladire. Cei mai multi cetateni ar fi de acord. Naivitatea unei asemenea imagini consta in adevarul prea cunoscut pe care noi toti il stim. Atunci unde este noutatea? Chiar daca o fotografie ar fi realizata de exemplu in New York, tot o exceptie cromatica ar fi.
In concluzie, aceasta imagine poate exemplifica o "boala" sau naivitate a fotografilor. Sa caute vadite exceptii cromatice. Daca exceptiile sunt intalnite in natura este bine pentru ca sunt rare dar in orase acestea sunt des intalnite. Exceptiile cromatice deranjeaza, prin pestritul creat, vizualitatea unui spatiu arhitectonic frumos articulat. Este important ce mesaj transmitem prin imagine.
Imaginea este realizata in Timisoara.

14

Imaginea 14 ar putea avea un titlul sugestiv - post-secession. Grotescul unei asemenea clante de aluminiu este atat de vadit incat te apuca groaza fata de lipsa de respect fata de stilul usii imobilului. Nu pastrarea stilului a contat ci utilitatea practica a unui maner! Inserarea noii clante este si ea interesanta...
Dulcea naivitate a unei asemenea imagini este precum am fotografia o dejectie pe mijlocul strazii. Starea de fapt precizata de aceasta imagine document poate fi un semnal de alarma intr-un fotoreportaj dedicat conservarii si punerii in valoare a unor cladiri de patrimoniu national.
Imaginea este realizata in Oradea la o cladire de patrimoniu arhitectonic de stil secession (Palatul Adorjan).

 

15

Imaginea 15 isi propune un decupaj fotografic (al unui monument comemorativ). Greseala sau naivitatea unei asemenea imagini este ca nu surprinde intregul, nu surprinde compozitia spatiala, tridimensionala, a monumentului, nu surprinde nimic din ambianta stradala. Nu surprinde ambianta arhitectonica a orasului. Imaginea este un joc al unei simetrii aparente. Imaginea este realizata in Timisoara.

16

Imaginea 16 este suprafata scorojita, taratata, a unei usi de lemn vopsite. Este un detaliu dintr-o usa de imobil de locuit. Interesant pentru noi a fost cum s-a cojit aceea vopsea, cum s-au cojit straturile multiple de vopsele. Interesate sunt si culorile. Rosul-caramiziu si verdele-gri au generat accidental un acord cromatic interesant. Totusi, imaginea nu este incarcata plastic cu semnificatii clar delimitate. La un accident cromatic sau de textura, asa cum este cazul nostru, nu putem afirma ca avem o compozitie plastica. Nu orice decupaj este o compozitie plastica. In schimb, decupajul fotografiei poate indica o sugestie de compozitie plastica. Exista diverse discutii privind rolul si semnificatiile compozitiilor plastice de factura accidental antropica. Dar este o naivitate sa crezi ca prin descoperirea unor accidente de culoare si textura se face arta fotografica. Se fac exercitii de arta plastica, prin sugerarea unor anumite culori si texturi cautate. Genul acesta de imagini preocupa uneori graficienii si designerii.
Imaginea este realizata in Timisoara.

17

Imaginea 17 este un decolaj al unui afis din Timisoara. Ne-a placut urma lasata de hartia afisului. Ne-a placut jocul dintre rigoarea liniilor drepte (cu volumele sugerate de formele dreptunghiulare) si urmele sinuoase lasate de afisul dezlipit de pe perete. Naivitatea fotografica a unei asemenea imaginii, altceva decat documentarea, consta in presupunerea ca are valoare fotografica. Eadweard Muybridge, unul din pionierii cinematografului, spune ca fotografia se ocupa de cantitatea si de calitatea luminii si nu de jocul dintre linii, forme si culori.

18

Imaginea 18 este tot un exemplu de accident de culoare si de semne grafice - Str. Razboieni nr. 64. Tocmai prin enuntul titlului strazii - Razboieni - imaginea are sau dobandeste la citire un caracter anecdotic.

Imaginea este realizata in Oradea.

19

Imaginea 19 este un joc al naturii, un joc al formelor si culorilor. Tocmai de aceea o prezint la categoria imaginilor de factura plastica. La aceasta imagine conteaza in primul rand contextul. Conteaza la ce serveste. Daca ne-am referi la o lucrare stiintifica, evident, imaginea ar fi de factura documentara. Daca ne-am referi la un exercitiu plastic, imaginea are alte conotatii. Acestea sunt: centrul vizual al imaginii - floarea de nufar si culorile - rosu-violaceu si verdele, intr-un contrast cromatic destul de violent dar acceptabil. Naivitatea celor care fotografiaza flori este sa creada ca este meritul lor cum arata floarea; este meritul lor calitatea optica a obiectivului fotografic; este meritul lor calitatea aparatului fotografic; este meritul lor calitatea senzorului CCD si altele. Un posibil merit fotografic (altceva decat o buna compozitie), ar fi daca floarea de nufar ar fi fost fotografiata cu lumini dirijate (tocmai pentru a sugera si mai bine frumusetea unica a speciei). Dar nici atunci nu se poate afirma ca fotografierea unei flori, fara nici o interventie / manipulare de culoare, forma si de tehnica, apartine artei fotografice. Poate fi o palida ilustrare a unei flori.
Imaginea este realizata in Statiunea Baile Felix.

20

Imaginea 20 este un joc de semne grafice si de culoare. Jocul grafic intre cuvintele - "adevarul" si "catastrofa", toate acoperite partial de zapada, accentueaza o presupozitie: adevarul - ziarul obiect sau / si adevarul - figurativ se afla impreuna si sunt acoperite cu nea.
Imaginea este un exercitiu plastic.

In incheiere, pentru mine.
Imaginile pe care le-am prezentat fac parte din colectia personala de naivitati fotografice. Nu doresc sa impuna o regula. De multe ori, prin exercitiul firii, realizez tot felul de ciudatenii fotografice. Nu e nimic rau in asta. Invat, incerc sa invat din propria experienta. Problema este atunci cand nu-mi dau seama.
A vinde sau a prezenta o imagine cu caracter anecdotic sau cu un caracter naiv drept arta fotografica este o greseala.

Vasile Gheorghe
Articol preluat din revista www.fotomagazin.ro  

Secretul obtinerii unor imagini de calitate consta nu numai in perfectionarea mijloacelor tehnice si artistice, dar si in incercarea de a extinde orizontul abordarii noastre, de a ne depasi obiceiurile si de a incerca sa obtinem ceva nou. Experimentarea unor tehnici noi de fotografiere, abordarea subiectelor in conditii diferite de lumina, de vreme nefavorabila sau abordarea unor medii si subiecte putin cunoscute si mai ales preocuparea continua pentru un rezultat diferit ne va oferi suportul obtinerii unor imagini cu un fundament mai creativ.

Iata cateva exercitii prin care am putea sa deprindem noi abordari, prin care partea invizibila a imaginii, acel ceva pe care l-am simtit atunci cand am facut fotografia, sa poate transcede partea vizibila si sa formeze o expresie, un mod de comunicare. 

Alegeti-va o fotografie si incearcati sa dezvoltati o atitudine critica prin interpretarea acesteia. Nu va limitati la aprecierile de natura tehnica si continuati cu elemente de compozitie, lumina, semnificatiile desprinse din continutul acesteia. Intrati in detalii si incearcati sa gasiti o legatura intre subiect, culori, lumina, aranjamentul elementelor etc. Este o fotografie care arata in mod direct ceva sau sugereaza, are o compozitie care socheaza vizual sau incanta estetic ? 

Alegeti-va un subiect si fotografiati-l de mai multe ori astfel incat in fiecare imagine sa aratati altceva. Urmariti de fiecare data ca rezultatul sa fie o transformare radicala, ceva care nu mai seamana prea mult cu cel obtinut anterior. Porniti de la o copiere simpla a infatisarii acestuia, incercati sa-l izolati si sa-i puneti in valoare diferitele aspectele particulare si apoi interpretati-l, fotografiati-l in spiritul ideilor pe care le aveti despre acesta, surprindeti-i esenta.

Alegeti-va un efect si folositi-l la realizarea unei fotografii. Combinati efectele care decurg din alegerea diafragmei, timpului de expunere, filtrelor, distantei focale cu cele oferite de modul de iluminare, alegerea perspectivei, a contrastului, culorilor vs alb-nergru etc. Incercati sa distingeti intre efectele care ne ajuta in expresie si cele care influenteaza estetica.

Alegeti-va o locatie si fotografiati-o de multe ori in decursul timpului. Observati schimbarile induse de anotimp, ora fotografierii, conditiile de lumina, situatiile particulare impuse de schimbarea pozitiei elementelor sau de efectele tehnice. In urma acestei analize puteti stabili mai exact ce va trebuie pentru a obtine un anume rezultat. Un rezultat multumitor va incepe intotdeauna cu o minima planificare.

Alegeti-va un cuvant si incercati... sa-i faceti o fotografie, sau mai bine spus sa-l ilustrati printr-o fotografie. Se poate incepe cu variante mai simple ca de exemplu: „geometrie", „monumental" si continua cu altele mai subtile ca „efemer", „limitat", „hotarat" s.a. Se poate pleca de la alegerea culorilor, luminii, a tipului de elemente si apoi trece la structura compozitiei. Este important atat modul direct prin care se „arata" acel cuvant dar si aspectele care il definesc metaforic.

Alegeti-va o idee si incearcati sa o transpuneti intr-o imagine. Un exemplu este relatia omului cu natura: omul invadeaza natura, omul face parte din natura, omul este natura, omul schimba natura s.a. Identificati scara la care doriti sa o exprimati, elementele care pot face parte din imagine, situatiile reprezentative, genul estetic, modul de ilustrare, cautati alte solutii folosite de fotografi in situatii asemanatoare.

Alegeti-va o poveste si ilustrati-o prin fotografii. De obicei mai multe fotografii, impreuna, pot oferi un suport mai facil pentru ilustrarea unei povesti. Fiecare imagine in parte trebuie sa contribuie la constructia unui inteles comun; se constituie astfel suma informatiilor colaterale temei principale care dau, impreuna, un sens suplimentar care nu este prezent la nivel individual.

Alegeti-va o melodie si incercati sa gasiti sau sa construiti apoi o imagine corespondenta. Imaginea trebuie sa recompuna intr-un anume fel acea melodie: se pot analiza analogiile intre sunete si elemente, intre linia melodica si structura compozitiei, intre modul de executie si contrast s.a. Identificati intai elementele simple: liniile, punctele, culorile, lumina, apoi treceti la localizarea lor, proportii, modul de propagare linear (repetitii) sau spatial (texturi), perspectiva, amplitudinea s.a. 

Alegeti-va un film si apoi cautati o secventa care poate fi considerata o sinteza a intregului. Din secventa alegeti o scena, o imagine reprezentativa. Puteti selecta mai multe scene si apoi mai multe imagini; prin comparatie eliminati succesiv una cate una pana la imaginea finala. Ultima, cea mai buna, trebuie sa ne ofere o ideee cat mai completa asupra filmului. Daca nu e de ajuns, ce ar trebui adaugat ca sa fie completa ?

Alegeti-va un fotograf, un maestru al fotografiei, si analizati-i lucrarile. Identificati-i proiectele, temele, procedeele tehnice si artistice, fundamentul cultural al operei sale. Care sunt elemente definitorii prin care acesta influenteaza modul de tratare a subiectului ? Aflati care artisti l-au influentat si cautati o legatura intre imaginile lui si operele acestora. Incercati apoi sa realizati o fotografie privind din punctul acestuia de vedere si combinati aceasta experienta cu propriile idei.

Petrisor Iordan

Realizarea unor fotografii de calitate presupune, in afara folosirii suportului tehnic, si dezvoltarea spiritului de observatie, largirea orizontului de cunostinte prin care putem intelege ceea ce ne inconjoara. Aceasta preocupare pentru felul in care vedem lucrurile inconjuratoare nu numai ca ne ajuta sa descoperim noi subiecte, dar si sa rezonam superior in fata acestora: putem face asocieri, izola anumite forme si incarca subiectele cu un sens figurativ; in functie de interpretarea pe care o avem putem scoate din anonimat elemente si scene banale, care altfel nu ar spune nimic special. Viziunea personala, subiectiva, devine asadar creatoare si semnificativa prin impunerea unei realitati iluzorii, o combinatie intre imaginea reala si ideea noastra despre aceasta realitate. Se poate spune ca putem vedea lumea printr-un filtru simplu si transparent, sau dimpotriva, printr-unul care distorsioneaza datorita incarcaturii culturale. Acest filtru sta de fapt la baza modului de a fotografia, incepand de la perceptie si pana la alegerea mijloacelor prin care sa putem arata ce si cum am vazut.

                            © Yoshihiro Hagiwara                                                                           © Sebastiao Salgado

Fotograful nu trebuie sa fie asadar doar un operator calificat in reglarea aparatului, un aparat de copiat subiecte frumoase, ci mai degraba un depozit de cunostinte si experiente, un explorator activ inzestrat cu simturi si trairi estetice. Bineinteles ca exista diferente, dictate mai ales de tipul de fotografie practicat: fotografia balistica, spre exemplu, necesita studierea metodelor aproape exclusiv tehnice, fotografiatul animalelor presupune cunosterea comportamentului acestora, pe cand fotografia jurnalistica, portretul si alte asemenea teme presupun o pregatire ce depaseste cu mult preocuparea pentru cunoasterea butoanelor si functiilor aparatului. Cat de multa tehnica este intr-o fotografie artistica si cata arta provine din tehnica depinde insa de o combinatie personala, de modul in care alegem sa convertim realitatea in fotografie. Fotograful trebuie insa sa gaseasaca un echilibru intre preocuparea pentru universul tehnic, impusa de mijloace, si cel spiritual, necesar pentru a intelege si interpreta ceea ce vede.

                      © Robert Doisneau                                                         © Ernst haas

Instruirea fotografului cuprinde asadar educarea sensibilitatii fata de senzatiile vizuale oferite de forme, culori, aranjamente compozitionale si a modului de a se raporta la ele. Ce vedem la un subiect are legatura nu numai cu felul cum arata dar si cu ce stim, ne place sau ne imaginam despre el, este o combinatie intre real si mental; acelasi peisaj poate fi decupat intr-un cadru nonfigurativ, poate fi surprins, romantic, intr-o lumina vie si galbena de dimineata sau inregistrat, complet inexpresiv, intr-o situatie banala de amiaza. Cu cat putem distinge mai multe variante ale aceluiasi subiect, cu atat putem fotografia mai mult. Probabil ca fiecare dintre noi a impartasit bucuria sau sobrietatea care debordeaza dintr-o fotografie de portret, sentimentul sublim aflat in fata unei scene din natura sau caracterul esential al reprezentarilor abstracte. Transmiterea acestor stari si combinatii vizuale care reusesc sa comunice, presupune, pe langa cunoasterea conventiilor de comunicare vizuala, si un exercitiu al producerii proceselor mentale care le produce; trebuie sa ne pregatim pentru a putea simti, bucura si vedea lucrurile in acel sens, sa avem acces la acel nivel de comunicare.

                             © George Brassai                                                         © Irving Penn          

Depasirea preocuparii pentru tehnica ne va apropia, implicit, de rezultate mai expresive, totul va fi orientat catre o infatisare a subiectului intr-un anumit fel: nu ne vom mai multumi sa fotografiem o persoana pur si simplu ci vom dori s-o aratam intr-o conjunctura reprezentativa, legata de un comportament sau personaliate, nu vom mai incadra un peisaj pentru ca ne place, ci vom arata exact ceia ce ne atrage la acesta, nu vom mai accentua, nesigur, culoarea si contrastul, ca sa mascam de fapt o lipsa a continutului. Formele trebuie sa  devina mai simple si esentiale iar instrumentele tehnice si compozitionale, modul de prelucrare sa fie supus felului in care vedem acel lucru. Decolorarea unei fotografii va fi facuta pentru a trimite ochiul in cautarea texturilor si a volumelor, profunzimea mica de camp va accentua prezenta unui spatiu necunoscut, imaginar, si nu doar pentru a sublinia potenta mijloacelor sau aspectul inedit. Putem alege sa punem privitorul in relatie directa cu un mediu real, obiectiv, sau dimpotriva, putem sa cream un mediu virtual; putem fi un bun tehnician, cu imagini de o calitate impecabila dar care nu spun nici o poveste, sau un fotograf ale carui imagini vorbesc si transmit emotii. Modul in care ne raportam la subiect se oglindeste, superficial sau profund, in noi insine.

Petrisor Iordan

Cred ca aproape toti am simtit macar o data ca exista subiecte interesante, care insa nu sunt fotogenice, sunt mai greu abordabile sau, pur si simplu, nu se pot fotografia. Se vede frumos dar rezultatul nu este pe masura.  

Un exemplul ar putea fi o plimbare cu aparatul intr-un parc, unde avem lumina, culoare, forme, dispozitie dar eventualele subiecte sunt comune, plasate intr-un mediu familiar, prea cunoscut ca ele sa poata spune ceva mai mult decat s-a spus sau sa devina fotografii "interesante".

Se mai intampla ceva paradoxal: avansul tehnologic cumulat in aparatele noastre aproape ca ne obliga sa inregistram imagini, simple, obisnuite, impecabile din punct de vedere tehnic cu o mare usurinta, dar ne si conduce totodata usor, pe nesimtite, inapoi, acolo de unde fotografia a inceput, la simpla reproducere a ceea ce se vede si nu a ceea ce ne impresioneaza din acea realitate. Aprecierea fotografiei este de multe ori legata de procentul de subiectivism cu care am reusit sa o "dotam", care ne ajuta in sugerarea motivului pentru care am realizat-o.

Petrisor Iordan

In incercarea de a deveni ea insasi o arta creativa, fotografia a cautat continuu sa-si diversifice mijloacele de expresie prin care sa poata sa se indeparteze de acest aspect "real" si sa poata impune un respect egal cu cel al unei scene construite de mana si mintea unui artist.

Trecerea de la fotografia descriptiva la cea interpretativa a urmat un drum lung, care a pornit bineinteles, de la forma, si a cuprins incet si continutul.

Primele interventii asupra fotografiilor au fost realizate prin pictarea placutelor de tip daguerotip si calotyp de la inceputul secolului XIX. Studiourile fotografice au angajat atunci pictori pentru a "imbunatati" calitatea fotografiilor, acestea fiind nu numai retusate in detaliu dar si colorate si completate cu alte elemente. Placutele de cupru sau hartie astfel infrumusetate au ilustrat peisaje, arhitectura si mai ales au luat repede locul portretelor pictate.

Evolutia tehnica, marcata de scurtarea timpului de expunere, avansul opticii, cresterea preciziei si a controlului materialului fotosensibil, a fost exploatata mai tarziu de o noua miscare artistica, numita pictorialism. Erau considerate ca tehnici definitorii orice fel de retus, folosirea filtrelor, ecrane de ploaie, fotografierea in afara campului de claritate, combinarea sau suprapunerea negativelor, efectele de materie (pensula, perie, razuitor) s.a. Obiectivul principal era indepartarea impresiei "tehnice" oferita de simpla copiere a realitatii, si obtinerea unui rezultat stilizat, artistic, pictural. Lucrarea "The Two Ways Of Life" realizata de fotografului Oscar Gustav Rejlander, in 1857, obtinuta prin combinarea a 32 de negative demonstreza, atat tehnic cat si tematic,   noile orizonturi asumate de fotografie.

Daguerotyp pictat  

THE TWO WAYS OF LIFE: Oscar Gustav Rejlander

WINTER: Alfred Stieglitz

Potentialul artistic oferit de noua tehnica fotografica a determinat migrarea multor artisti polivalenti catre fotografie care au integrat, mai tarziu, imaginea fotografica in curentele de avangarda internationala. Au inceput sa fie exploatate valentele unei comunicari estetice si sinteza unui limbaj propriu.

 Rezultatele "superficiale" obtinute de pictorialisti sau prea "standardizate" si pline de detalii "triviale" obtinute anterior de catre "naturalisti" sunt considerate acum de membrii noii miscari elitiste "linked ring" drept demodate si lipsite de un fundament artistic creativ.

PORTRAIT: Alfred Stieglitz

PORTRAIT: Gertrude Kasebier

Dupa o perioada "noi obiectivitati" in care este apreciata valoarea fotografiei "pure", directe, in care detaliul, lumina, compozitia si precizia tiparirii erau virtuti definitorii, continuarea cautarilor in planul expresivitatii atinge un nou moment de entuziasm odata cu dezvoltarea conceptului de fotografie abstracta. 
 

Desprinderea totala de realitatate, plaseaza fotografia intr-un mediu scolastic, in care i se investigheaza calitatile intrinseci. Puterea descriptiva si expresivitatea emotionala sunt redate printr-o libertate bazata mai ales pe metode si tehnici improvizate: sisteme pentru distorsiuni optice, modularea luminii, solarizarea, suprapunerea directa a unor obiecte peste mediul fotografic si expunerea la lumina etc Rezultatele exprima forme neintalnite in lumea reala, provenite din "forta subconstientului creativ".

  VORTOGRAPHS: Alvin Langdon Coburn

 PHOTOGRAM: Laszlo Moholy-Nagy

Dezvoltarea si raspandirea tehnologiei digitale a schimbat recent paradigma fotografiei clasice, prelucrarea informatiei digitale devenind parte integranta a procesului de realizare a imaginii; ajustarea culorilor, expunerii sau contrastului sunt acum interventii considerate, chiar, necesare. Cresterea posibilitatilor de interventie asupra formei de redare a fotografiei ofera astazi oportunitati de expresie ce situeza procesul de creatie al imaginii digitale aproape de cel al producerii lucrarilor plastice: aproape orice este posibil.
 

 THE LONELY METROPOLITAN: Herbert Bayer

 CHRISTAS TWO FACES: Otto Steinert

Popularizarea fotografiei si usurinta oferita de tehnica digitala in manipularea fotografiei au scos insa, treptat, acest instrument din zona elitista, artistica, dandu-i o conotatie utilitara, limitata la nivelul efectului. Aceasta separare de contextul unei formulari stilistice, prin actiuni ce nu ating in profunzime limbajul artistic, a condus la rezultate ce justifica intrebarile legate de legitimitatea prezentei manipularii in fotografie. 

Un lucru ramane insa sigur, manipularea a aparut si a ramas mult timp un mijloc creativ.  

Petrisor Iordan

Dupa ce invatam sa folosim aparatul si cum trebuie sa compunem, ce mai urmeaza ? Aparent totul e simplu, principiile generale ale compozitiei sunt usor de inteles iar functiile aparatului au un numar finit. Si totusi, este evident ca de aici inainte incepe adevarata provocare pentru cine nu vrea sa se rezume la instantaneele de vacanta. Propun deci incepatorilor sa urmeze un curs de fotografie in care fiecare va fi in acelasi timp instructor si invatacel, unde curicula va avea un format dedicat interesului personal - vizionatul fotografiilor marilor maestrii. Evident, totul poate, si e bine, sa fie organizat, nu trebuie sa includem in lista toti marii fotografi, ci doar pe aceia din zona noastra de interes, nu trebuie sa le vedem toate fotografiile, ci doar pe acelea care ne plac mai mult, nu trebuie sa vedem numai vechii clasici ci si pe cei contemporani. Cu siguranta putem invata multe lucruri si ceea ce este cel mai important este ca fiecare invata altfel, dupa nevoia si puterea lui, adica asa cum trebuie atunci cand vrei sa-ti gasesti un drum al tau.

        
    ©Alfred Steiglitz, 1927                                                                                 ©Hiroshimo Sugimoto, 1998

Fotografia poarta asadar o parte din istoria modului sau de realizare, orice fotograf avand un fel propriu de abordare tehnica si tratare artistica in raport cu ceilalti. Multe din aceste "standarde" personale se vad, altele se deduc iar unele, mai ascunse si inaccesibile, se pot cunoaste prin intermediul informatiilor provenite de la autor si critici. Putem spune asadar ca o fotografie este rezultatul unor decizii care, odata intelese, pot fi considerate elementele unei lectii, de o calitate corespunzatoare valorii lucrarii in discutie.

Pentru ca sunt cel mai usor de inteles, se poate incepe cu chestiunile tehnice: modul in care s-a reglat expunerea, lungimea focalei obiectivului, incadrarea subiectului, inaltimea punctului de statie, distanta pana la subiect, zona unde s-a realizat focusul s.a. Toate aceste optiuni au de obicei legatura cu subiectul, si mai precis, cu modul in care acesta s-a vrut a fi redat. Fiecare din ele, mai mult sau mai putin, au influent in mod sigur sensul in care imaginea este receptata. O fotografie clara cu profunzime mare de camp va reprezenta realitatea mai "obiectiv" decat una in care se recurge la artificii tehnice prin care se sterg detaliile; folosirea teleobiectivului va decupa o mica parte din realitatea fotografiata, favorizand o proiectie mai abstracta, pe cand superangularul va introduce o senzatie pronuntata de adancime; timpii de expunere lungi accentueaza senzatia curgerii timpului pe cand cei scurti ne ofera o radiografie a momentului.

Ca sa ne fie si mai usor de explicat motivul prezentei anumitor efecte in acele fotografii, nu ar fi rau sa ne preocupe gasirea unor informatii legate de timpul in care au fost produse, directiile artistice si personalitile care au influentat autorul. Vom descoperi astfel motivul diferit al prezentei unui obiect "miscat" intr-un daguerotip in comparatie cu o fotografie sportiva de azi, diferentele majore de concept intre fotografiile "blurate" de catre pictorialisi si fotografiile "blurate" ale unui postmodernist, scopul folosirii unui superangular la fotografia de nud din secolul 20 si utilitatea acestuia in fotografia de reportaj din zilele noastre s.a.

    
   ©Sebastiao Salgado, 1994                                                                          ©Chris Jordan, 2004

In afara acestor mijloace si proceduri tehnice, o alta modalitate prin care ni se influenteaza perceptia este felul cum acestia si-au prelucrat imaginile: diferenta intre alb-negru si color, nivelul contrastului, prezenta granulatiei, schimbarea expunerii sau a culorilor. Sa ne intrebam care sunt avantajele care decurg din aplicarea acestora ? Daca autorul nu ar fi procedat asa, ar fi aratat prea banal sau ar fi spus altceva ? Ce arata bine, ce diferentiaza imaginile acestor artisti de fotografiile noastre, care este diferenta intre realitate si modul in care aceste lucrari o prezinta ? Subiectul pare realist sau idealizat ? Uneori, la marii fotografi munca de laborator reprezinta aproape jumatate din procesul de creatie al unei variante finale; daca ne uitam la fotografiile lor, care sunt aspectele pe care le putem asocia aceastei contributii si in ce fel ne influenteaza cand privim fotografia ?

Orice autor care este preocupat sa comunice ceva cu ajutorul imaginii, va avea, de asemenea, o optiune distincta in ceea ce priveste compozitia si modul de iluminare. (se poate completa lectura cu articolul "Importanta luminii in fotografie" - Petrisor Iordan). Analiza modului in care este organizat continutul imaginii ne va ajuta sa deprindem felul in care se poate evidentia subiectul, viziunea creativa si evidenta cu care sunt aplicate, sau nu, principiile compozitiei. Asezarea elementelor trebuie privita in relatie cu scopul autorului, cu ideea pe doreste sa o transmita, si imbraca diverse forme de expresie: poate oferi un spectacol grafic, decorativ, o senzatie dinamica, poate fi rezultatul unei viziuni geometrice, poate sa centreze atentia direct pe subiect, sau dimpotriva, sa creeze un drum sinuos care leaga mai multe centre de interes intr-o poveste vizuala mai complexa. Si aici e interesant de vazut cum au fost tratate subiecte similare de catre diferiti autori, care e diferenta intre tratarea diferitelor subiecte da catre acelasi autor sau in ce fel au fost aplicare aceleasi principii la subiecte diferite.
 
     
  ©Man Ray, 1936                                                                                             ©Philippe Halsman 1970

Cel mai important lucru ramane totusi acela de a intelege scopul pentru care a fost facuta fotografia, ce a vrut fotograful sa ne spuna. Acest lucru va limpezi o mare parte din intrebarile esentiale, va justifica deciziile din planul tehnic si artistic si va da sens modului de asociere a acestora. Reconstituirea acestor sensuri este legata nu numai de activitatea de documentare dar si de capacitatea noastra de a rezona pe aceleasi frecvente spirituale cu autorul, de a intra in universul de cunoastere si traire al acestuia. Care este motivul realizarii acelei fotografii ? Ce pare mai important, imaginea lumii reale sau expresia celei interioare ? Ce intelegem si ce simtim cand o privim ? Este o lucrare artistica sau o imagine documentara ? In functie de gen, interpretarea va necesita o educatie artistica sau dimpotriva, pregatire in domenii din sfera economiei, sociologiei, stiintelor naturii, politicii.

Cunoasterea acestor teme si a solutiilor gasite pentru ilustrarea lor de marii maestrii ai fotografiei, ne va forma, in timp, un reflex de gandire mult mai complex, prin care vom analiza rolul comun al elementelor in comunicare si vom depasi obisnuinta de a rezolva (doar) problema expunerii si a compozitiei. Putem vedea mai clar rolul pe care il putem avea, discretia sau excesul de la nivelul mijloacelor, cat sunt de adecvate si la ce folosesc. Putem apoi sa facem diferenta intre autori, intre stiluri, sa comparam, sa alegem si de ce nu, sa incercam.

Petrisor Iordan

- Evitati sa fotografiati in orele amiezii, lumina directa a soarelui creaza contraste puternice care depasesc capacitatea de inregistrare a senzorului. Diferenta intre zonele luminate si cele mai intunecate dintr-o fotografie digitala nu trebuie sa fie mai mare de 5-6 stopuri. In cursul unei zile insorite contrastele pot depasi de cateva ori aceste limite, generand in zonele luminoase pete supraexpuse (arse) si in cele mai inchise pete subexpuse, negre, ambele fiind lipsite de detalii.

- Folositi flash-ul ziua, atat pentru a scadea din diferenta de iluminare dintre fundal si subiect cat si pentru a deschide zonele intunecate de pe fata subiectului. In functie de lumina in care se fotografiaza, flasul trebuie sa fie adaptat prin ajustarea intensitatii sau gradul de difuzie al luminii proiectate. Mai mult, in conditii de interior, cand lumina mai galbena de la bec este foarte diferita de culoarea celei provenita de la flash, putem folosi un filtru galben care va permite o echilibrare mai naturala a balansului de alb.

- Compensati expunerea atunci cand fotografiati cadre predominant deschise sau inchise. Scenele surprinse pe plaja, pe partia de ski, noaptea sau atunci cand avem lumina soarelui in fata genereaza in modul automat o expunere eronata. Contrar asteptarilor, expunerea trebuie compensata pozitiv atunci cand aveam de-a face cu suprafete deschise si invers, negativ, noaptea sau cand fotografeim suprafete predominant inchise. Aceasta se poate realiza prin inchiderea respectiv deschiderea diafragmei sau timpului de expunere cu 1-2 stopuri.

- Tineti cont de directia luminii, indiferent de subiectul abordat. Unghiurile mici de incidenta asociate cu directiile laterale sunt de obicei cele mai indicate atat pentru peisaj cat si pentru arhitectura sau reportaj. Acestea genereaza contrastele reduse de lumina, culori mai calde, si pun in evidenta formele si volumele. In cazul fotografierii unui portret, asocierea luminii naturale, plasata in spate sau lateral, cu lumina de umplere a flash-ului va crea o imagine placuta, cu impresia unui set-up gen studio. Mai mereu aceste calitati ale luminii le avem dimineata si seara.

- Evidentiati subiectul, fie ca e vorba de portret, fotografie de peisaj sau oricare alt gen. Incadrarea fotografiei trebuie sa tina cont de alegerea continutului, atat prin dozarea spatiului care se ofera in jurul subiectului cat si prin plasarea acestuia in cadru. Includerea subiectului intr-o zona prea larga poate minimiza importanta acestuia, dupa cum si pozitionarea intr-o zona laterala poate sa il puna intr-un raport de egalitate cu celelalte elemente. Crearea unui contrast de lumina sau culoare care sa faca diferenta fata de fundal sau alegerea perspectivei pot oricand sa construiasca o fotografie in care subiectul este usor de identificat.

- Folositi accesorii, atat pentru a rezolva problemele de iluminare, cat si pentru a obtine diferite rezultate sau efecte. De cele mai multe ori este vorba acele accesorii cunoscute cum e cazul parasolarului, filtrului de polarizare, filtrului de densitate, trepiedului sau flash-ului, cu ajutorul carora putem imbunatatii radical calitatea unei fotografii. In functie de preocupari, se poate merge mai departe prin folosirea telecomenzilor, inelelor de extensie, inelelor inversoare, teleconvertoarelor, declansatoarelor wireless pentru flash etc.

- Protejati aparatul si accesoriile impotriva prafului, umezelii excesive si a socurilor termice sau mecanice. E bine sa nu schimbam obiectivul atunci cand este vant, sa evitam sa fotografiem in praf sau sa lasam aparatul la soare. Nisipul fin de pe plaja este de asemenea un mare dusman al mecanismelor din obiectiv dupa cum stergerea excesiva a lentilei fara a avea un filtru de protectie poate deteriora pelicula de protectie asezata pe sticla obiectivului. Pastrarea aparatului intr-o genta foto precum si prezenta accesoriilor de curatare pentru aparat si senzor sunt lucruri mici care pot deveni importante pe masura ce mediul in care fotografiem devine mai agresiv.

- Descoperiti subiectul si sub alte aspecte, altfel decat ni se infatiseaza la o prima vedere. Fie ca e vorba de schimbarea focalei sau a unghiului din care fotografiem, fie ca e vorba de felul in care surprindem acel subiect, exista intotdeauna o multitudine de variante prin care putem schimba perspectiva asupra acelui cadru. Orice implicare activa in cautarea si realizarea fotografiei altfel decat simpla copiere a ceea ce vedem va fi recompensata cel putin la nivelul unor variante din care sa putem ulterior alege pe cea mai buna.

- Atentie la detalii, nu va grabiti sa apasati butonul declansator pana nu ati aruncat o privire in toate colturile cadrului vizat. O baleere rapida a imaginii prin vizorul aparatului, ne va ajuta sa evitam includerea in imagine a unor elemente nedorite, suprapunerile elementelor sau identificarea unor imperfectiuni legate de lumina, pozitie, vestimentatie etc. Incercati sa vedeti prin vizor o fotografie si nu sa priviti realitatea.

Petrisor Iordan